De ziua mea, dăruim împreună o șansă

Anul acesta nu îmi doresc cadouri.

Îmi doresc ca niște copii extraordinari să primească ceea ce mulți dintre noi considerăm firesc: șansa de a-și urma talentul fără ca lipsa banilor să le taie aripile.

Prin programul Burselor DAR al Hope and Homes for Children am cunoscut poveștile unor copii care m-au emoționat profund. Copii care muncesc mai mult decât mulți adulți, care visează mai departe decât le permit circumstanțele și care refuză să renunțe.

Vreau să îi cunoști și tu pe trei dintre ei.

Adam: șase ore pe zi pentru un vis

În timp ce alți copii de vârsta lui își petrec după-amiezile ieșind cu prietenii, Adam stă cu clarinetul în mâini. Șase ore pe zi. Uneori opt. Zi după zi. Lună după lună. An după an.

Pentru el, muzica nu este un hobby. Este felul în care își exprimă emoțiile, libertatea și speranțele. Este limbajul prin care vorbește lumii.

Munca lui a fost răsplătită cu rezultate excepționale. A obținut Premiul al II-lea la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală și Premiul I la Concursul internațional de interpretare muzicală „Appassionato”, secțiunea clarinet. A participat la cursuri de măiestrie susținute de profesori și artiști de renume internațional și a participat, în calitate de solist, la recitaluri importante, inclusiv în cadrul Festivalului „George Enescu”.

Dar performanța are un cost. Fiecare concurs înseamnă taxe, deplasări și cazare. Fiecare pas înainte înseamnă accesorii pentru instrument, întreținerea clarinetului, cursuri suplimentare și ore nesfârșite de pregătire.

Pentru Adam, o bursă nu înseamnă un privilegiu. Înseamnă posibilitatea de a participa la competițiile la care merită să ajungă. Înseamnă șansa de a învăța de la cei mai buni profesori. Înseamnă liniștea că poate continua să crească fără să se întrebe mereu dacă familia sa își permite următorul pas.

Uneori, diferența dintre un copil talentat și un artist extraordinar este doar oportunitatea.

Ecaterina: o fetiță de 8 ani care nu renunță la visul ei

Ecaterina are doar 8 ani. La vârsta la care majoritatea copiilor încă descoperă ce le place, ea știe deja ce o face fericită: muzica.

Participă la concursuri, se pregătește constant și adună trofee și premii care confirmă ceea ce cei din jurul ei au observat deja: are talent și determinare. Dar dincolo de diplome și trofee există o realitate pe care puțini o văd.

Familia ei locuiește cu chirie. Costurile de zi cu zi sunt greu de acoperit, iar o mare parte din resurse merg către tratamentele mamei sale. De cele mai multe ori, participarea la un concurs nu depinde de cât de bine este pregătită, ci de costurile taxei de înscriere pe care nu le poate acoperi.

Imaginează-ți cum este să ai talent, să fii pregătit, să îți dorești enorm să urci pe scenă și să nu poți ajunge acolo din cauza banilor.

Cu toate acestea, Ecaterina continuă să viseze. Visează să cânte, să înregistreze propriile piese, să filmeze videoclipuri și să urce pe scene mari. Când vorbește despre bursă, nu vorbește despre lucruri materiale. Vorbește despre muzică. Despre șansa de a investi în ceea ce iubește.

La 8 ani, știe deja că viitorul se construiește prin muncă. Are nevoie doar de oameni care să creadă în ea.

Adrian: băiatul care a învățat să privească dincolo de limite

Adrian are 19 ani și un vis care ajunge dincolo de cer.

Vrea să studieze inginerie aerospațială și este fascinat de astronomie, de explorare și de tot ceea ce poate împinge omenirea mai departe. Dar ceea ce impresionează cel mai mult la el nu este visul. Este drumul parcurs până aici.

Adrian a crescut în sistemul de protecție a copilului, în grija unui asistent maternal. De un an merge pe drumul independenței și învață singur ce înseamnă viața de adult.

În loc să se lase definit de dificultățile prin care a trecut, a ales să se definească prin ceea ce construiește.

A ajuns la etapa națională a Olimpiadei de Limba Engleză. A fost redactor-șef al revistei liceului și a contribuit la realizarea ei de la prima până la ultima pagină. Scrie poezii în limba engleză și, în cei patru ani de liceu, a terminat un volum pe care speră să îl publice.

Când vorbește despre viitor, nu vorbește despre succesul personal. Vorbește despre impact.

Despre dorința de a lăsa lumea puțin mai bună decât a găsit-o.

În scrisoarea lui există o frază care mi-a rămas în minte: „Nu pot face totul singur.”

Poate că niciunul dintre noi nu poate. Dar împreună putem face suficient cât să schimbăm direcția unei vieți.

De ce îmi donez ziua de naștere? Pentru că am citit aceste povești și mi-am dat seama că talentul nu este distribuit în funcție de venitul familiei.

Există copii care muncesc opt ore pe zi pentru muzică. Există copii care câștigă concursuri și nu își permit să participe la următorul. Există tineri care au crescut fără sprijinul unei familii și care continuă să viseze la stele.

Adam, Ecaterina și Adrian nu cer compasiune. Cer o șansă. Și ei sunt doar 3 din cei 40 de copii și tineri înscriși în programul Burselor DAR. Toți cu o poveste cel puțin la fel de impresionantă.

De ziua mea, te invit să transformăm împreună o aniversare într-o investiție în viitorul lor.

O donație poate însemna un concurs la care ajung, un profesor de la care învață, un instrument întreținut, o taxă de înscriere plătită sau pur și simplu liniștea de a continua.

Dacă vrei să îmi faci un cadou anul acesta, fă-l pentru ei. Pentru că uneori un gest mic din partea noastră poate deveni începutul unei povești extraordinare.