ambasadorii

oamenii alături de care misiunea noastră devine realitate

prințesa marina sturdza
(25.04.1944 – 22.10. 2017)

președinte onorific

„Este o mândrie pentru mine să fac parte din această echipă excepţională și le mulţumesc pentru miracolele mici și mari pe care le înfăptuiesc în fiecare zi. Cu cel mai mare respect și mândrie pentru rezultatele dovedite.”

„De când sunt mamă, îmi leagăn copilul şi îi cânt înainte de fiecare somn, i-am învățat semnificația fiecărui sunet şi importanța fiecărui zâmbet, o port în brațe aproape mereu şi îi văd în fiecare clipa nevoia de mine. Lor, copiilor trimişi departe de părinți, cine le răspunde cu dragoste în cele 85.400 de clipe dintr-o zi în care ei au nevoie de asta?! Sunt de 10 ani alături de Hope and Homes for Children România și cred că dacă punem iubire în viața copiilor orfani salvăm puțin lumea.”

amalia enache

alexandru tomescu

„A fi Ambasador Hope and Homes for Children înseamnă să-mi pun în slujba unei cauze nobile abilitățile mele cele mai prețioase, ceea ce știu să fac cel mai bine – muzica pe care o iubesc atât de mult și astfel să pot contribui la îmbunătățirea și salvarea, la propriu, a vieților unor copii minunați.”

„Fundația Hope and Homes for Children a salvat viețile a zeci de mii de copii și de tineri mai puțin norocoși decât cei mai mulți dintre noi. Mă simt onorat să fac parte din familia Hope and Homes for Children și să contribui, prin ceea ce fac, la a le oferi fericire copiilor care au cea mai mare nevoie de ea, șansa la o copilărie alături de familie sau într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. Până la urmă, a fi actor înseamnă a dărui fericire, iar eu asta știu cel mai bine să fac.”

marius manole

mihai morar

“Copilăria ar trebui să fie despre joc, despre lipsa grijilor și despre șanse egale. Viața nu este un parcurs drept și corect. Dar tuturor copiilor ar trebui să le dăm, la începutul vieții, aceleași șanse – la educație, la hrană și, în primul rând, la dragoste. Hope and Homes for Children sparge zidurile, înlătură gardurile între diferențele astea, între copiii care cresc în dragoste, în familie, și cei care nu au șansa asta. Cred că fiecare în parte este sensibil la problemele și poveștile acestor copii, dar ar trebui ca societatea în întregul ei, nu doar fiecare în parte, să fie sensibilă. Societatea nu trebuie să fie ceva rece, formată din niște ziduri, clădiri de sticlă sau din beton. Societatea trebuie să aibă inimă, la fel ca fiecare individ în parte. Și aici e misiunea Hope and Homes for Children, să dea inimă unei societăți care poate e rece, nedreaptă.”