Darul meu pentru copiii noștri, ai tuturor

Ce sărbătoresc, de fapt, de ziua mea? – Că am mai împlinit un cerc în logica acestui calendar. O buclă cât o călătorie surprinzătoare, alături de tovarăși buni și foarte buni, cu lecții prețioase și daruri nenumărate. E un prilej bun să-mi număr binecuvântările și să dau mai departe. Darul a fost mereu o formă de recunoștință și un liant social. Sunt recunoscătoare pentru multe… Și în mod special că pot lucra pentru copiii cei mai fragili. Copii neglijați și neiubiți. Copii cu părinți bolnavi sau neputincioși. Copii talentați, obligați să-și câștige singuri pâinea pentru mâine. Copii fără copilărie. Copii cu dizabilități. Copii cu mari neliniști și frici.

Îmi doresc să dau mai departe darurile de ziua mea pentru dreptul la o copilărie senină și la șanse egale. Îmi doresc ca Ionuț, un tânăr instituționalizat în vârstă de 17 ani, să poată continua să facă baschet de performanță. Îmi doresc ca Sonia să primească banii pentru terapia necesară în spectrul autist și să poată merge la școală cu ceilalți copii. Îmi doresc să putem susține cursurile de pictură ale Andreei, care a ajuns recent într-o casă familială. Și să ocrotim alte mii de destine, pe lângă ale lor.

Vă mulțumesc pentru daruri. Darul vostru înseamnă speranță și bucurie!