18 ani este o vârstă critică pentru majoritatea tinerilor din sistemul de protecție. Este momentul în care statul nu îi mai susține, iar ei trebuie să se descurce singuri, financiar și emoțional, într-o lume care le este străină. Șansa unei meserii pe care să o stăpânească – și deci a unei surse de venit – și a unei familii pe care să o aibă alături este minimă. Dar când ea există totuși, deși în continuare vulnerabili, adaptarea tinerilor la o viață independentă se face mult mai ușor.

Alin și Silviu au fost dați în plasament la vârste foarte mici, după ce mama i-a părăsit, iar tatăl nu și-a asumat creșterea lor. Alin avea 3 ani, iar Silviu doar 8 luni când doamna Sava i-a luat în grijă. Anii au trecut, iar băieții au rămas alături de ea și de familia ei. Acum sunt majori – Alin este elev în ultimul an la o școală posticeală, profil sanitar, iar Silviu se califică în meseria de buldoexcavatorist și instalator tehnico-sanitar și gaze. Amândoi au luat școala în serios și au făcut tot posibilul să pornească în viață cu o meserie.

Însă problemele au început să apară odată cu sistarea plasamentului pentru cei doi frați și a sprijinului financiar din partea statului. Deși băieții au rămas în continuare alături de familia care i-a crescut, faptul că veniturile s-au diminuat considerabil a destabilizat familia, iar Alin și Silviu riscau să abandoneze școala.

Aici am intervenit noi, alături de NN. Prin Programul de Integrare socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție desfășurat de Hope and Homes for Children în parteneriat cu NN România, îi susținem pe Alin și pe Silviu să își finalizeze studiile. Am achitat contravaloarea navetei pe timpul orelor de practică, precum și taxele de școlarizare ale băieților. În perioada intervenției, ei au primit rechizite, alimente și produse de igienă. De asemenea, au avut parte de consiliere în vederea identificării și menținerii unui loc de muncă și au fost încurajați să se implice în acțiuni de voluntariat, care să îi țină activi și să le crească șansele de angajare.

Mai mult decât atât, pentru că familia în care au crescut a ales să nu renunțe la băieți odată cu sistarea plasamentului, i-am sprijinit în vederea îmbunătățirii condițiilor din locuință. Au fost făcute lucrări de renovare și de igienizare, costurile fiind de asemenea acoperite cu sprijinul NN.

Povestea noastră are un final fericit, pentru că frații au primit șansa de care aveau nevoie, la momentul potrivit. Silviu a reușit de curând să se angajeze ca buldoexcavatorist și se bucură acum de un venit cu care își poate ajuta familia de plasament. Alin este în ultimul an la postliceală sanitară și își dorește să profeseze ca asistent medical generalist. Sunt copii buni, sensibili, recunoscători și responsabili, iar meritul cel mai mare îl are echilibrul pe care l-au primit, crescând împreună, în familie.

“Mulțumim pentru tot ce ați făcut pentru familia noastră. Sunteți singurii cărora le-a păsat de noi într-un moment greu. Iar asta contează enorm, mai ales pentru băieți”, ne-a scris doamna Sava.

Ajutându-i să devină independenți și facilitându-le accesul către o pregătire profesională minimă, tineri ca Alin și Silviu pornesc în viață cu sentimentul că pot reuși. Și chiar o vor face, dacă primesc susținerea de care au nevoie, la început de drum.

Alături de NN România, prin programul de integrarea socio-profesională, Hope and Homes for Children ajută tinerii care părăsesc sistemul de protecție, oferindu-le consiliere și sprijin material atât în privința îmbunătățirii abilităților de trai independent, cât și în vederea integrării pe piața muncii, prin mediere și recomandări.